Emigra?ia italian? în România, fa?? de alte ??ri, nu a fost foarte important? numeric. Datele pe care inspectorul italian le putea culege erau oferite de Direc?ia general? a statisticii din Italia, care lua în considerare num?rul de pa?apoarte vizate. Acest aspect face ca datele s? nu fie demne de crezare. Odat? ob?inut pa?aportul, nu se putea ?ti cu exactitate câ?i italieni se deplasau cu adev?rat în România, mul?i dintre italienii care emigrau în România c?l?toreau cu pa?apoarte ale c?ror vize erau înglobate în num?rul total de pa?apoarte acordate ?i pentru alte ??ri cum sânt Serbia, Bulgaria, Turcia, Grecia sau Muntenegru, pentru care Statistica Italian? ofer? o singur? cifr? nedivizat? pe fiecare ?ar? ?i, în sfâr?it, pentru c? pa?aportul era valabil numai pe trei ani. Cifra total? de pa?apoarte emise pentru ??rile enumerate mai sus între 1893 ?i 1909 nu a dep??it 7,72% din totalul pa?apoartelor emise de Italia ?i a coborât la 0.40% în anul 1901. Alt? cifr?, mai demn? de luat în considerare, este acea a pa?apoartelor vizate de Consulatele italiene în România. Di Palma di Castiglione public? un tabel din care rezult? c? între anii 1901 ?i 1911 autorit??ile italiene în România au vizat 26.711 de pa?apoarte, circa 2428 pe an. Dar ?i aceast? cifr? este pus? sub semnul întreb?rii, deoarece mul?i italieni nu se preocupau s? aib? la zi pa?apoartele spre a fi vizate la grani??, pentru a evita eventuale taxe, cu toate c? legea român? o impunea.
Pe de alt? parte, autorit??ile române public? statistici despre emigra?ie numai pentru anii 1908, 1909, 1910, cu date trunchiate referitoare la num?rul italienilor în România. În mare, se poate presupune c? emigra?ia temporar? italian? în România oscileaz? de la 5.500 ?i 6.500 în anii boga?i pentru a ajunge ca în anii de secet? dintre 1899 ?i 1902 s? fie aproape inexistent?. Dar, dac? numeric italienii care emigrau în România nu erau importan?i, din punct de vedere al nivelului de bog??ie de capital financiar sau uman, profesional, importan?a se face sim?it?. Ei erau exclusiv muncitori specializa?i, care câ?tigau uneori a?a de bine, încât î?i puteau permite s? fac? economii consistente. Emigra?ia temporar? în România era compus? din dou? grupuri de italieni: zidari ?i speciali?ti în prelucrarea pietrei ?i a lemnului. A?a cum am v?zut, nu erau simpli tagliapietre e tagliaboschi, ci mai?tri în utilizarea acestor materiale în construc?ii. Din acest motiv italienii se bucurau de o unanim? apreciere în România ?i erau la fel de bine v?zu?i în Italia cei care munceau sezonier în România, deoarece câ?tigau salarii care le permiteau s? acumuleze. Numai italienii erau capabili, la Bucure?ti, s? zideasc? doi metri cubi ?i jum?tate (un metru cub are 265 de c?r?mizi mai mari decât cele folosite în Italia, de circa 5,5 kilograme fiecare) pe zi ?i s? realizeze finisajele externe.
În ceea ce prive?te salariile, ele erau stimulate de c?tre antreprenori prin premii, ca s? anticipeze termenul de realizare al lucr?rii. Salariile se demonstreaz? a fi mai mici în Moldova, unde exista concuren?a muncitorilor macedoneni care acceptau salarii mult mai reduse decât italienii (de la 5 la 8 lire pe zi) ?i cre?teau la Bucure?ti, unde nu se f?cea rabat de la calitate, capitala ornându-se de noi edificii la care erau implica?i cei mai buni muncitori italieni care se g?seau pe pia?a muncii.
Un detaliu care spune multe despre diferen?a de calitate a vie?ii (nivel de trai) dintre Italia ?i România este modul în care erau catalogate, ca fiind „a?a de joase”, camerele în care dorm muncitorii italieni – de la 2,5 la 3 metri, în?l?ime care va fi standardizat? în construc?iile de factur? realist-socialist? din România comunist?. Nu existau case etajate ?i pe jos, ca pardoseal?, aveau numai p?mânt b?t?torit.
Muncitorii italieni din construc?ii erau exper?i ?i acest lucru este vizibil din num?rul redus de accidente de munc? în România unde, remarca inspectorul italian cu candoare, „cl?dirile sânt joase, maximum ating 17 metri de în?l?ime, rare sânt casele cu mai mult de trei etaje”. Zidarii italieni erau obi?nui?i cu alte în?l?imi, s-au distins în America în munci care erau la limita acroba?iei, la ridicarea zgârie-norilor din New York.
O alt? categorie era cea a arhitec?ilor, care au purtat cu ei nu numai arta de a construi cl?diri, ci ?i viziunea urbanistic? ce lipsea Bucure?tiului ?i marilor ora?e române?ti. Numero?i arhitec?i italieni vor construi opere importante în România. Mul?i dintre ei provin din Veneto. Exista ?i o afluen?? a pictorilor ?i sculptorilor italieni, care înso?eau adeseori pentru completarea operelor, pe arhitec?i. ?inea deja de tradi?ie; primii profesori de desen ai pictorilor români erau italieni care activau în institu?ii de pionierat cultural cum era Academia Mihailean?, deseori spirite revolu?ionare care legaser? amici?ie cu revolu?ionarii români în anii de formare ?i care, odat? „institu?ionaliza?i” la întoarcerea în Patrie, chemau în ajutorul construirii modernit??ii române?ti amicii italieni cunoscu?i în anii de formare în Italia.
Tagliaboschi, adic? cei care prelucreaz? ?i exploateaz? lemnul, intrau în România o lun? dup? zidari, în mas? veneau în iunie ?i plecau în Italia în noiembrie. Soseau la Râmnicu Vâlcea, la Buz?u ?i în Moldova la Putna. Majoritatea erau friulani din Pontebba. Cu timpul cei care veneau la Râmnicu Vâlcea s-au stabilit la Brezoi, în România.
Un aspect important al convie?uiri românilor cu minoritatea italian? este acela al adopt?rii unuia dintre elementele civilizatoare cele mai definitorii – dieta italian?, consistent? ?i capabil? s? dea for?? ?i s?n?tate muncitorilor dintr-un sector în care energia fizic? joac? un rol decisiv. Românii care deveneau tagliaboschi abandonau m?m?liga ?i ceapa, pentru a putea, prin modul de a se hr?ni, s? fac? concuren??.
Un aspect fundamental al fenomenului emigra?ional dintotdeauna ?i de pretutindeni este cel al trimiterii banilor în patrie – le rimesse. Afl?m c? tagliaboschi nu trimiteau to?i banii în Italia, ci numai o parte, restul purtându-l cu ei la întoarcere. Costul era avantajos: la 100 de lire costa 1,5 – 2 lire pentru expediere.
Dup? c?derea regimului Comunist, România a devenit ?inta primar? al oamenilor de afaceri din Italia care s-au deplasat în ?ara pontic? pentru a crea afaceri durabile ?i pentru a ajuta la dezvoltarea economic? a României. Aceast? deplasare a fost a?teptat? ?i favorizat? de catre a?tept?rile cet??enilor români care se considerau fra?i de sânge al poporului italian. Aceast? comunitate a fost sigur cea mai integrat? ?i cea mai mare al teritoriului românesc, ceea ce a produs nu doar rela?ii economice ci ?i nenum?rate alte rela?ii de natur? interetnic? care au decretat rena?terea comunit??ii Italo-Române.